Apocalipsa: Leul din semintia lui David

Cartea Apocalipsa este una dintre cele mai mărețe și revelatoare scrieri din Noul Testament, fiind un apogeu al descoperirii lui Isus Hristos. De-a lungul întregii cărți, toate razele Luceafărului converg pentru a ilustra supremația Celui care este viu în vecii vecilor, dezvăluindu-L în toată măreția și gloria Sa. Capitolul întâi deschide cartea cu o prezentare copleșitoare a Maiestății Domnului Isus, subliniind autoritatea și slava Sa divină. Cartea merită studiată cu motivația profundă şi inegalabilă a descoperirii Supremației, Unicității şi Majestății Fiului lui Dumnezeu. Nici un alt deziderat nu merită a fi conceput şi nu va atesta valoare acestei opere literare decât postură nouă a Domnului Isus Cristos ca Izbăvitor şi Judecător al lumii. El fiind şi constituind literalmente a fi cheia lui David şi cheia de interpretare a cărţii. Trebuie enunțat și bine accentuat faptul că această carte nu este un labirint în care se pot descifra și înțelege angoasele vremii, ci este descoperirea finală şi completă a Fiului și a lucrurilor pe care Fiul avea să le supună atenției, pentru ca lumea întreagă să vadă și să înțeleagă noua Sa postură de Domn și Împărat. Materialul apocaliptic este surprinzător și deține un rol unic în literatura biblică. Pe de o parte, este transmis direct de Dumnezeu, iar pe de altă parte, are un conținut greu de imaginat și de înțeles pentru omul modern. Astfel, este legitimă întrebarea: de ce acest material este transmis direct de la El? Și din ce cauză se dorește ca el să fie transmis neapărat și încă într-o manieră atât de codificată și greu de înțeles pentru cititorii cărții? De ce ține scriitorul ca acest mesaj să fie interceptat în primul rând de cei din acea vreme, ba chiar mai mult, numai cei care sunt sensibilizați și acordă atenția cuvenită pot înțelege misterul cărții, sau cel puțin pot beneficia de adevărurile scrise în ea? Se poate ridica întrebarea dacă pentru cei din primul secol a fost la fel de greu de înțeles, sau mai ales pentru credincioșii acelui veac. Un aspect important și asupra căruia trebuie să accentuăm este că acest material gravitează în jurul lui Cristos. Poziția și postura nouă pe care Cristos a dobândit-o datorită faptului că a acceptat să fie Mielul jertfit pentru răscumpărarea multora îi conferă demnitatea de a sta în locurile măririi, îi conferă dreptul de a purta sceptrul regalității și de a conduce umanitatea. Abordarea cărții din această perspectivă ne permite să îndreptăm privirile cititorilor către personajul suprem și central al cărții. Prin înțelegerea corectă, putem vedea măreția și magnitudinea dezvăluirii Fiului lui Dumnezeu. Cristos, în noua Sa poziție în dimensiunea cerească, își asumă un nou statut care îi conferă autoritatea și dreptul de a conduce destinele lumii întregi. Nădejdea credinciosului devine acum o posibilitate certă, la îndemâna celui care crede. Cristos domnește, iar El are ultimul cuvânt în istorie. El îndrumă destinele umanității către locul pe care l-a pregătit, un loc de nedescris datorită minunățiilor care vor fi trăite acolo. Indiferent cât de întunecată și dificilă ar fi noaptea, zorii unei noi dimineți pot schimba realitatea curentă și pot aduce certitudinea și eternitatea. Acolo vom trăi într-o stare de har în noul spațiu ceresc, unde se va respira adevărata împlinire și fericire pentru eternitate. Nu se va mai vorbi despre limitările trecătoare și neadecvările întâlnite pe pământ, deoarece totul va fi nou în forma sa perfectă și pentru totdeauna.